sâmbătă, 13 ianuarie 2018

Vacanta dintre ani

Salutare!

La Multi Ani pe 2018, sa aveti un an asa cum va doriti!

Mini vacanta de Revelion am petrecut-o cu prietenii in Bran. Vremea, desi umeda si inchisa, a tinut cu noi. Chiar daca am prins putina zapada, a fost un sfarsit de an foarte calduros. Am vizitat Castelul Bran si mi-a placut mult. Nu imi mai aduceam aminte multe detalii de cand il vazusem ultima oara, asta fiind candva prin generala, asa ca m-am bucurat mult. Am platit 35 lei pe un bilet si 10 lei pentru audioguide. Noi am ajuns undeva pe la pranz, cand era aglomerat, dar nu insuportabil, am putut sa ne oprim unde am vrut si sa citim cu atentie panourile cu descrieri.
A doua zi am fost la Cetatea Rasnov. Am prins niste cadre superbe cu ceata si muntii, pe care va las sa le savurati mai jos. Biletul a fost 12 lei si in plus am dat 5 lei pentru plimbarea cu trenuletul din parcare pana sus la cetate. Dupa aceea, facand stanga cand am iesit din parcare si mergand spre Poiana Brasov, am ajuns la Pestera Valea Cetatii. Nu este foarte mare, se viziteaza doar incaperea principala, iar in aceasta perioada liliecii sunt in hibernare, asa ca nu am ramas impresionata. Dar cu o rezervare in prealabil, ai posibilitatea de a face un tur complet al pesterii (pana la iesirea in padure) alaturi de ghid si asta suna foarte tentant, l-am pus pe lista de facut pentru vara. La iesirea din pestera, poti te dai pe sirul de tiroliene lung de 1300m.













vineri, 20 octombrie 2017

Apus la munte cu putina ceata si multe siluete

Facand o mica recapitulare la mijloc de toamna despre locurile pe care le-am vazut peste vara, mi-am adus aminte de apusul pe care l-am prins la Cabana Bunloc intr-o excursie in august. Traseul din acea zi a cuprins Canionul 7 Scari, Prapastia Ursilor si Pestera de Gheata, dar voi reveni cu mai multe detalii intr-un alt post. Fiind vineri azi, si asteptand cu nerabdare weekendul, va las cu un apus superb!

Enjoy!









joi, 17 august 2017

Drumeție: Sinaia - Culmea Piscul Câinelui

Salutare,

Cum am avut o zi liberă în timpul săptămânii, cum am dat o fugă până la munte. Aveam de mult în plan să ajungem la Culmea Piscul Câinelui, așa ca ne-am înarmat cu ceva mâncare, o hartă (tare bine ne prinde setul de hărți de drumeție de la Muntii Nostri) și biletele de tren și duși am fost.

Am ajuns în Sinaia pe la ora 10 și ne-am bucurat că cerul era înnorat. Am ieșit din gară și am făcut stănga, pe drumul principal. Traseul nostru era marcat cu o bulină albastră, pe care am zărit-o după 5 minute de mers pe șosea când am ajuns la o intersecție și am luat-o pe strada Piscul Câinelui. La capătul străzii începe un drum forestier pietruit, pe care noi l-am străbătut lejer cam în 30 minute. Am trecut pe lângă cabana Piscul Câinelui, care inițial este anunțată ca fiind închisă pentru reparații, dar semnele de lângă ea ne lasă să înțelegem ca este închisă publicului. Un pic mai departe de cabană, am dat de locul de campare al unor tăietori de lemne. Drumul forestier continuă să urce domol în partea dreapta, însă noi am luat-o după marcaj prin stânga. Urcușul a fost destul de solicitant, dar plăcut. Încă în pădure, dar ajunși pe culme, ceața ce urca din vale printre copaci ne-a făcut un spectacol superb. După ce am ajuns la luminiș, am putut admira în voie Munții Bucegi și Munții Baiului, însă nu ne-am oprit acolo. Între timp mai ieșea câte un pic soarele din nori și ne mângâia cu razele sale, iar noi ne mai ascundeam de el la umbra copacilor, și nici nu ne-am dat seama că au trecut 3 ore de la începutul traseului când am ajuns pe Culmea Piscul Câinelui. Sau am fost prea preocupați pe ultima bucată a drumului să facem slalom printre oile, câinii și vacile de la stâna aflată fix sub culme.
Deși vârful Piscul Câinelui se află destul de aproape de acolo, iar el era ținta noastră inițială, burțile ne-au avertizat că ar fi bine să mâncăm, așa că ne-am scos păturica și merindele și am pus-o de o masă regească fix pe culme. A urmat o bine meritată pauză de lenevit, admirat și pozat și a venit timpul să o luăm înapoi spre civilizație.

Drumul de întoarcere a durat mult mai puțin (cam 2 ore), însă coborârea prin pădure mi s-a părut mult mai obositoare. Ne-am întâlnit și cu tăietorii de lemne și al lor tractor de nădejde. De fapt, tăietorii de lemne și ciobanul de la stână au fost singurii oameni pe care i-am văzut pe traseu.

Mie mi-a plăcut această drumeție, urcușul și coborâșul prin pădure sunt destul de solicitante, dar suntem răsplătiți cu o panoramă excelentă atunci când ajungem pe culme, așa ca traseul este frumos pentru o zi în care nu știți pe unde să mai mergeți.

Vă las să vă delectați cu câteva poze din această excursie.























duminică, 28 mai 2017

Delta Dunarii cu Nikon II

Salutare,

Mai jos am selectat doar cateva din pozele care mi-au placut cel mai mult din cele facute cu obiectivul de care v-am povestit ca l-am testat, Nikon 200-400mm f/4. A fost o adevarata placere sa il folosesc, am fost putin intimidata la inceput (chiar speriata) ca nu voi putea sa ma descurc cu el, insa am avut o frumoasa colaborare!